Academia feminina

In ultimul timp, se vorbeste foarte mult pe marginea subiectului “de ce nu mai e misto publicitatea romaneasca?”, intrebare lansata acum ceva timp de Ana Militaru de la IQAds. Specialistii in advertising si online s-au simtit vizati si au incercat sa raspunda la intrebare, mai cu umilinta sau cu mai putina. Ba pe bloguri, ba prin ziare si reviste, ba la Adbreak de saptamana trecuta, eveniment organizat special cu aceasta ocazie.

Spiritul Craciunului a rasarit in sufletele tuturor si au inceput sa dea ba in clienti, ba in criza. S-a mers chiar pana acolo unde s-a zis “am invatat sa ma ocup numai de chestiile misto din publicitate” si restul sunt boring.

Ca in cazul oricarei dispute, au existat voci si de  cealalta parte a baricadei, care sustin ca e vina agentiilor, ca e de datoria lor sa gaseasca solutii, sa se adapteze si sa faca din cacat brici, vorba rumanului.

Problema e de abordare si isi trage seva din tot stresul care loveste din toate partile: ba de la client ca vrea sa vanda (ce sa faca si el…), ba de la directorul agentiei ca vrea si el bani sa plateasca salariile, ba din partea celor care pun intrebari de genul “voi de ce nu mai faceti chestii cool?” si chiar din partea propriilor aspiratii ale oamenilor pe umerii carora stau campaniile alea misto.

Din punctul meu de vedere, al consumatorului de publicitate, imaginea industriei de publicitate pe care o stim noi e pe moarte. Fie ca noi ne dorim sa vedem campanii premiate, fie ca noi ne dorim sa vedem spoturi 6D si idei stiintifico – fantastice care sa se joace cu mintea noastra, bani nu sunt.

Pana acum, clientii au platit pentru premiile pe care le-au castigat agentiile lor, iar acum nu mai sunt dispusi. Mi-as dori foarte tare ca agentiile de publicitate sa inceapa sa devina clienti, propriii lor clienti si sa-si creeze campanii de self promotion. Pentru asta, agentia trebuie sa vina cu banii si va mai trece ceva timp pana cand vor exista astfel de bugete. Dar mi-ar placea sa asist la asa ceva.