Academia feminina

Partea I: Coincidenta stranie

Partea a IIa: O inima franta, un suflet ratacit

Partea a IIIa: Teme de facut si lectii de invatat

Partea a IVa: Familie, iubire, dezamagire

Ce se intampla cand te obisnuiesti cu rutina impusa si incet-incet siguranta lucrurilor pe care le stiai bine stabilite dispare? Pendulam intre superficialitate, profunzime si indiferenta.

Fixandu-mi cu privirea sora mai mica, simteam lipsa acuta a familiei adevarate. Una pentru alta reprezentam umarul pe care plangeam, o sora devotata, mama la urgenta,prietena si sfatuitor. Parintii mi-au lasat-o in grija cand eram in clasa a X-a, plecand definitiv in Anglia. In ciuda certurilor noastre copilaresti, o transformasem pe Bianca din responsabilitate in iubire ocrotitoare.Se numara printre putinele persoane fata de care imi afisam sentimentele. De restul lumii ma tem! Zambesc punandu-mi masca fetei naive, copilareste ma prefac ca nu percep emotii.

Trecutul imi lasa aceste sechele. Ma invatase sa nu arat o secunda slabiciunea ce ma roade…Durerea de a fi ascuns, de a-ti nega trecutul doare mai tare decat admiterea sa. Insa trebuia sa fiu puternica pentru Bianca…

De cand ma intorsesem din mini-vacanta alaturi de Diana, scenele pe care le numeam amintiri imi fugeau pasagere pe langa umeri. Intorceam capul si zaream arsenalul de deceptii. Cat ma zbatusem sa ajung aici! Dupa o relatie de trei ani fusesem parasita de cel iubit pentru o aventura “de-o vara”. . .bunica care m-a crescut imi muri in brate de cancer… ani si ani o prietena buna m-a mintit si am aflat intamplator cum ma tradeaza (mi-a dat chiar mie un mesaj plin cu barfe proaspete gresind numarul de telefon). Si multe alte nimicuri …

Vreau sa uit! Asta imi spuneam plecand la serviciu. Dimineata incepu dramatic: mi-am varsat cafeaua pe genunchi, liftul se bloca intre etajul 7 si 8 (iar spatiile inchise imi repugna asa mult incat plang), mi-am pierdut cheia de la apartament si un dosar ce trebuia predat a doua zi.

Fierbeam de nervi!! Intreaga zi de munca se scurse fara stire. Mai aveam 30 minute de program cand directorul intra facand un anunt ” Buna ziua, doamnelor si domnilor! Imi puteti acorda atentia necesara? Luna aceasta avansam doua persoane: George si Andreea!

Eu? Sunt avansata? Am asteptat sa plece seful si imediat am sarit chiuind de bucurie. N-am fost atenta, sperand sa il imbratisez pe George. Topaind, am avut proasta inspiratie sa ii sar direct in brate… George n-a reactionat decat prea tarziu. Ba chiar mi-a prins in cadere parul ( sa ma ridice ca Flinstone?!?) si extensiile mi-au cedat….. asa s-a ales cu un cadou lung si saten.

Rusinata si totodata stanjenita am plecat pe scari cu fruntea in pamant.

George ma striga incontinuu. N-am raspuns. Sa mai suport o glumita picanta pe seama prostiei mele?

- Andreea !! Ramai chiar acolo! Imi pare extrem de rau.

Ce pierd incercand? Offf….pacat de durerea cumplita de cap ce ma teroriza. M-am rezemat de perete, echilibrandu-mi greutatea de pe un picior pe altul.

- In sfarsit! Te-ai oprit…

- Nu alte reprosuri….te implor!

- Poftim? Incerc sa imi retrag fapta. Regret… n-am stiut ca vei veni cu avant spre mine.

- De parca m-ai fi tinut in brate…

- Ce te face asa sigura? Sunt asa un monstru?

George imi ridica barbia si ochii sai albastri scapau sclipiri de safir. Imi mangaia obrazul, resemandu-se in tacere.

- Nu… dar ai tot dreptul sa ma urasti.

- Si totusi nu o fac…

Oftatul sau imi atinse pielea . Un val cald de parfum barbatesc ma inconjura. Lasa scutul orgoliului, permitandu-mi sa cunosc un alt George: mai cald, sigur pe gesturile sale. Vocea sa rasuna cristalin. Ma atragea magnetic….

- De ce? Cum poti trece peste?

- Te vad dincolo de cuvinte… stiu ca nu esti asa rea pe cat pari. Incerci sa te auto-protejezi. Nu-mi pasa ca toti ma bat pe umar si imi spun ca nu am nicio sansa. Nu-i un secret…sunt indragostit nebuneste de tine!

Fiorii imi invadara pielea nuantandu-mi obrajii subtil. Fiecare suvita de par era data la o parte cu atata precizie incat chipul meu era perfect incadrat de palmele sale. Ma soca … pentru prima data, cineva imi facea inima de gheata sa bata din nou. Si cu putere! Mi-am inclinat capul dar ma saruta amagitor pe obraz. Dupa ce pleca, am scos jurnalul scriind citet “Acorda o a doua sansa…”

Inghiteam in sec sperand sa nu decad din cuibul meu ferit de rele in prapastia sentimentelor.  Voi putea risca sa ii arat ca si eu incep sa tin involuntar la el?

[Va urma...]