Academia feminina

Tanti Miţa, vecina de la doi, s-a gândit cu mult tam-tam să accepte ỉntâlnirea cu X-ulescu, avocatul din colţul blocului, al cărui nume sârb ỉl stâlcesc prea mult să ỉl redau. Se găti ea o perioadă, stergând de fiecare dată oglinda şi ỉnvinovăţind-o pe nedrept pentru toate defectele ei,  apoi cedă scaunul torturii şifonierului. Dezastrul dezlănţuit se auzea ỉn plină ascensiune prin peretele subţire al blocului. O credeam nervoasă şi luând in considerare bocănitul disperat nu am ỉndrăznit să fiu un locatar cocoş, bătându-i la uşa sau mai teribil: călcându-i pragul. Mereu, Miţa noastră a lăsat ỉn urma paşilor săi o impresie involuntară de autoritate forţată.

Seara, uşile se trantiră puternic iar telefonul ỉncepu sa sune. Ỉn mod neaşteptat, era chiar amoreza proaspăt venită de la “gaseală.”

-Nu ỉmi vine să cred că mi-a putut face una ca asta! E un misogin. Nu ỉnţelege superioritatea femeilor.

-Alo? Miţa ? Eşti tu? Vorbeşti prea repede! S-a ỉntâmplat ceva?

-Draga mea… desigur că s-a ỉntâmplat! Peste tot se ỉntâmplă?

-Sfinte! Eşti bine?

-Stai să ỉţi povestesc. Nu ỉti vei crede urechile! Dar pe cuvant că aşa-i! M-am ỉntâlnit ieri cu avocatul străzii şỉ m-a invitat la o ỉntâlnire. A pretins că e datoria unui bărbat să facă primul pas! Ce ỉncuiat!

-Bine, bine şi ce ai făcut?

-L-am refuzat ieri ca să-l invit chiar eu azi! Sunt o femeie independentă! Şi a venit cu atâta tupeu la mine să mă ia cu maşina!

-De ce ar fi rău asta?

-Glumeşti? Sunt o femeie independentă! Ne-am certat până am condus fiecare câte o maşină până la restaurant. Să-mi mulţumească pentru ỉntelegere, insista să aleg eu restaurantul. Nu ỉmi poti face pe plac doar pentru că sunt femeie!

-Eşti sigură că…

-Nu mă mai ỉntrerupe! Ajung şi la partea şocantă. Aşezaţi la masă, m-a rugat să ỉi spun despre mine una alta… Explicându-i ce femeie independentă sunt, că stau singură şi sunt propriul meu stăpân, m-a felicitat. Apoi ce gest inutil a demarat! A achitat nota de plată! Imposibil om! Cum ar crede cineva ca o femeie ca mine va accepta sa fie cumpărată? Eu…

-Ştiu…dumneavoastră, o femeie independenta, vă plătiţi singură masa.

-Exact! Am aruncat banii pe masă şi mi-a replicat o expresie de genul “ Ce bacşis frumos”. Ỉmi dădu braţul să mă conducă acasă! Nu arăt a femeie stăpâna pe propriile picioare? Doar sunt indep……….

Am ỉnchis receptorul, sprijinindu-mi capul in palme. Exagerarea unei idei… degenerează in conflicte fără rost. Acum ştiu de ce Miţa e singura!